Da pustiule, fa scenarii, imagineaza lumea in mintea ta in timp ce viata trece pe langa tine… te uiti la ea si vezi ce vrei, ca un dependent de droguri ce nu poate distinge realitatea gri de nuanta de roz pe care drogurile o dau oricarui obiect pe care-i cad ochii… tu te droghezi cu idealism… efectul trece repede si sevrajul e dur, dar resursele tale sunt aparent nelimitate. Si-ti injectezi de fiecare data doze tot mai mari, sperand ca o sa te trezesti intr-o zi si tuturor o sa le placa drogul asta… sau ca la un moment dat vei fi consumat asa de mult ca nu o sa te mai trezesti din vis.
Si oamenii care se apropie de tine vad cu totii ce si cat consumi. Te vad dependent si la inceput pare amuzant, e distractiv sa te priveasca chinuindu-te sa transformi lumea din jurul tau in imaginea pe care o ai in suflet… si razi cand ei iti faci jocul. Ai speranta ca pentru un moment se intampla, da, ai reusit sa schimbi ceva, ca ei au ineles ce tot incerci sa le strigi… dar se plictisesc repede, incep sa te priveasca enervati, isi dau ochii peste cap si tu nu intelegi… si insisti, pana in momentul cand nu te mai asculta, privesc si dau din cap si isi rotesc aratatorul in dreptul tamplei aratand spre tine cand intorci privirea…
Tu iti spui ca ei n-au cum sa inteleaga, ca erau prea inraiti de viata, ca nu stiau sa vada, ca nu stiau sa asculte, ca uitasera sa simta… bagi mana-n buzunarul ascuns in tine, acolo ai tot timpul o rezerva. Si iei inca o doza, doua, trei… Poti sa o iei de la inceput acum… pentru ca nu-i centru de dezintoxicare sa te scape de drogul asta. Dar supradoza e nebunia…
cate nebunii nu sunt pe lumea asta, si dupa cate nu tanjesti…………