…iti spun ca sa mai ai cea mai mica farama de speranta e infinit mai dureros decat sa nu mai ai speranta. Sa nu mai ai speranta doare mai tare decat un milion de ace intepand in acelasi timp fiecare milimetru patrat din corpul tau…
…m-am saturat de clisee ordinare de genul “lasa sa treaca timp si o sa fie mai bine” sau “bai, asa e viata… cu totii trecem prin astfel de momente”… nu vreau sa fie asa viata… spune-mi tu…de cate ori ti s-a intamplat sa ai momente in care sa spui ca nu-ti mai trebuie nimic, ca e perfect asa? sunt putine momentele astea… le-am avut cu tine si le-ai avut cu mine… dar gandeste-te acum cate sunt momentele in care simti ca nu mai poti, ca nu e bine, ca viata nu e corecta…cate momente ai avut aproape de limita superioara? si cate in care te-ai simtit la pamant? sunt prea putine momentele bune… si pe alea le traiesti intr-adevar numai cand te uiti in ochii celui pe care-l iubesti si simti… chiar si o clipa de perfectiune… Si cand intr-o imbratisare iti dai seama ca sufletul celuilalt trece usor in interiorul tau… si cand o o mangaiere in palma iti spune o mie de cuvinte…
…iti spun ca “ti-am dat sufletul meu” nu e o figura de stil… si de fiecare data cand se intampla asta…de fiecare data cand iti daruiesti sufletul si-ti este oferit cu parere de rau inapoi… de fiecare data se pierde o parte din el…
… tie ti-am dat tot… tu m-ai vazut tot… cu tine vreau tot… am invatat tot ce mi-ai spus despre tine si stiu si lucruri pe care nu mi le-ai zis…
…esti departe dar clipesc si te vad chiar in fata mea… si striga lumea in jurul meu “bai! deschide ma ochii!”… iar eu imi pun atunci si mainile peste urechi… acum te vad si te si aud… lipseste sa te ating, iar asta e partea cea mai dureroasa…
…si ce e cel mai greu de acceptat e ca pentru mine povestea nu se termina asa… si esti singura poveste care s-a potrivit vreodata cu epicul meu…
…tie ti l-am dat… atunci tie iti revine si raspunderea… ai in mana dreapta un suflet… e al meu… si ai in mana stanga un pumnal… omoara-l sau iubeste-l! nu-l cresta cu taiaturi fine de cutit, pana cand, picatura cu picatura, nu mai ramane nimic din el! o singura lovitura… sau… iubeste-l…
Frumoasa declaratie de dragoste si trist post !
Se mai întâmplă şi cu rimele să mai dea fail. Nu? Scrii frumos. Eu ma rezerv de la critici. Nu-s în măsură, nu-mi place. O seară frumoasă.
ti-ai pierdut condeiul?
mi-am pierdut ceva… de asta sunt sigur… nu-mi dau seama exact ce…. probabil ca idealismul….