Daca…
Daca as putea sa ma trezesc langa tine in fiecare dimineata… Daca ar putea sa-mi curga o lacrima de fiecare data cand te ridici din pat si pleci de langa mine pentru cateva clipe… Daca as putea sa te fac sa intelegi… Daca ai putea sa-mi vezi sclipirea din ochi atunci cand tu deschizi ochii si clipesti pentru prima data spre mine… Daca nu ar fi altfel si ziua de azi ar fi una din zilele… Daca mangaierea ta somnoroasa m-ar trezi pe mine din somn la fiecare nou rasarit de soare… Daca as vedea ca si tu ai macar unul din acesti “Daca…”… Daca atunci cand as intinde degetele spre parul tau, ti-as aranja o suvita, te-as saruta pe obraz si tu ai stii ca tacerea mea spune “Doamne, draga-mi esti!”… Daca de fiecare data cand inchid ochii si vad imaginea ta nu ar urma si un milion de semne de intrebare la deschiderea ochilor… Daca s-ar intampla din nou sa-ti simt buzele calde ca in acea noapte… Daca m-ai strange tu in brate inainte sa te strang eu… Daca in loc sa ma rog ar trebui sa multumesc…
Daca toate astea au avut un sens ar fi cu atat mai frumos… Daca au fost doar clipe in van, vise din care te trezesti tocmai cand urmeaza sa se intample lucrul pe care l-ai asteptat tot visul, pentru ca ai auzit un zgomot in camera… Si incerci din rasputeri sa inchizi ochii si sa te intorci in momentul si clipa aceea… dar a trecut, nu poti sa adormi la loc si … Daca iar imi beau cafeaua singur gandindu-ma ca daca o faceam pentru tine o faceam mai buna… Daca aprind tigara mea fara sa o aprind pe a ta inainte…
Ce doare mai mult e ca poate maine, poimaine, sau peste o luna nu o sa mai pot spune nici “Daca…”…
Your stupidity level amazes me
you’re either stupid, or you’re faking it. if the second is right, you’re a very good actrice. but if you were, you could fake smart too, and you haven’t done that, have you? so why are you so damn stupid? intentionally. irefutably. indesputably. and all those other ”in”-s that describe your level of stupidity. i’m not puzzled, i’m just outreaged. if you wanted to make me not want to fuck you, well i’m sorry, it’s not working. i would still do that, because in that scenario the only thing you could say would be “ah” and the occasional “fuck me!”; at least then your 3 word vocabulary would be explicable. the only thing that would make me stop and think twice is that 1% chance of a retarded baby (in case the rubber severs).
Noaptea muzeelor
Noaptea muzeelor… sau Noaptea Mersului pe Jos in Bucuresti… sau Pelerinajul Culturii… sau INCA un fenomen de masa care i-a antrenat pe bucuresteni. De obicei nu particip la fenomenele de masa tocmai pentru ca in mod normal nu iese nimic bun din asta (nu am fost la mare ca sa bat cluburile de pe litoral de 1 mai, nu am fost in club pentru petrecerea de Paste. samd ). Un eveniment foarte mediatizat, atat prin media cat si prin internet. Romania se inscrie in randul tarilor europene si militeaza pentru cultura. Numai ca modul in care sunt organizate astfel de evenimente in Romania… de fapt nu sunt organizate…e dezamagitor. Poate ca cei care ar fi trebuit sa se ocupe cu asta au avut aceeasi impresie ca si mine, ca tinerii sunt interesati de alte lucruri, si ca sambata seara mai bine merg in cluburi decat la muzeu. Dar nu au tinut cont ca nu era vorba atat de muzee, cat de ce era “cul” sa faci in noaptea de 16 mai. Eram intr-un autobuz in drum spre primul muzeu; un grup de strutzi in acelasi autobuz, spre acelasi muzeu: ” heheheh! mergem la muzeu 
) haha lol! pai ce conteaza, daca e moca!”. Cam asa au ajuns la muzeu in acea noapte o treime din vizitatori. O alta categorie speciala…pitzipoancele pe tocuri si in rochii. WHY? De ce ai face asta? De ce ti-ai pune tocuri cand stii ca urmeaza sa stai toata noapte in picioare pe strazi si prin muzee?
In mod obisnuit nu am nimic cu rockerii. Cu faptul ca nu ii intereseaza cum se imbraca sau cum arata. Sau ca unii din ei nu prea se spala. Sau ca beau bere Noroc la pet pe scarile muzeului. Sau ca tipa si se scalambaie. Dar de data asta am avut. Nu pot sa nu ii pun pe ei pe locul intai in lista de suspecti responsabili pentru mirosul din Muzeul de Isorie. Sigur ca erau si altii care miroseau, dar nu faceau parte dintr-o categorie despre care sa se poata spune ca e foarte probabil sa “PUTA!”.
La cele doua muzee de arta, cozile interminabile dovedesc firea artistica a bucuresteanului. Si inca ceva surprinzator: rabdarea lui. Nu am reusit sa intru in niciunul din cele doua, dar am inteles ca nu meritau asteptarea. Una peste alta, nimeni nu a inteles mai nimic din acest eveniment……Cultural
Thou shalt always kill
Thou shalt not steal if there is direct victim.
Thou shalt not worship pop idols or follow lost prophets.
Thou shalt not stop liking a band just because they’ve become popular.
Thou shalt not judge a book by it’s cover.
Thou shalt not buy Coca-Cola products.
Thou shalt not buy Nestle products.
Thou shalt not go into the woods with your boyfriend’s best friend, take drugs and cheat on him.
Thou shalt not fall in love so easily.
Thou shalt not use poetry, art or music to get into girls’ pants.
Use it to get into their heads.
Thou shalt not put musicians and recording artists on ridiculous pedestals no matter how great they are or were.
Thou shalt remember that guns, bitches and bling were never part of the four elements and never will be.
Thou shalt not pimp my ride.
Thou shalt not shake it like a polaroid picture.
Thou shalt not wish you girlfriend was a freak like me.
Thou shalt think for yourselves.
And thou shalt always… Thou shalt always kill!
“Thou shalt not shit in your own back yard”
Maxima zilei: daca ti s-a intamplat ceva si iti vine sa te caci in ea de viata, externalizeaza problema (sau outsorce-az-o cum ii place unui prieten sa spuna) : nu te caca in gradina ta, cauta pe cineva care nu banuieste ca stai sa te caci, fa-ti treaba in gradina persoanei, apoi pleaca de acolo cu mainile in buzunar si fluierand…
“Trezeste-te bai, prea mult visezi!”
Tot ce e vis si traiesc in vis ramane tangibil in fantezie. Tot ceea ce incepe sa mi se para real devine intangibil. Pot sa am ceva intamplator, nu vreau sau nu urmaresc sa am, dar din clipa in care intind mana spre acel ceva, se pierde… Si ma intreb oare pastrez in mine lucruri/vise/amintiri care pentru ceilalti se pierd? Renuntand la vis si traind pragmatic o realitate… Daca abandonez ideea visului, transformandu-l in real…dar aceasta transformare poate avea loc numai cu uitarea completa si irevocabila a visului…atunci nu voi mai trai farmecul fanteziei, ci doar banalul lucrului aievea. Poate ca nu degeaba in momentul in care deschidem ochii dimineata, mintea noastra sterge instantaneu amintirea povestii traite in somn. Ramane pentru cateva clipe doar senzatia de beatitudine; stii ca eului tau tocmai i s-a intamplat ceva exceptional, dar nu-ti poti aminti. Clipesti din nou si uiti complet. Trebuie sa uiti pentru ca urmeaza o zi in care trebuie sa fii ancorat intr-o realitate care nu agreeaza idealismul. La un moment dat rutina banalului zilnic te oboseste in asa masura incat nici nu mai poti, nici nu mai vrei sa visezi…
Si imi amintesc ce mi-a spus una din ele, cu oarecare mila, dezamagire si dispret in glas, pentru ca banuia ca nu ii voi putea asculta sfatul: “Trezeste-te bai, prea mult visezi!”
Visul perfect
Daca as fi fost tinut captiv in Matrice de catre robotii care au pus stapanire pe Terra si vor sa ma foloseasca pe post de baterie as fi inaintat o cerere prin care sa mi se garanteze ca in fiecare zi voi avea acelasi vis: cel de azinoapte… Totul a inceput cu o pereche de ochi albastri; e posibil sa fi fost vampir. Ma uitam la ei si se uitau la mine; ma uitam in jur si cand ma intorceam erau tot acolo, de parca m-ar fi asteptat sa ma pierd in ei si sa nu ma mai regasesc niciodata… Apoi a fost mangaierea. Acea mangaiere in care fiecare strop de simtire se concentreaza in celulele senzitive din buricele degetelor. In care sufletul se disperseaza in piele si capata o voce neauzita, o soapta hipnotizanta. Ritmicitatea miscarii pieptului devine din ce in ce mai alerta…nu mai ai aer, simti ca te sufoci. Plamanii tai vor mai degraba sa inspire parfumul decat aerul. Sarutul, despre care ea mi-a vorbit atat de frumos in vis: “Un astfel de sarut nu poate exista decat intre doua guri care se completeaza reciproc…limbile se ating in acelasi ritm, se sug una pe alta, se musca, se umezesc lacome de gustul celeilalte…o pereche de buze devine indispensabila pentru cealalta…”. Sunetul buzelor mele desprinzandu-se de buzele ei mi-a ramas intiparit in minte si in carne, de la lobul urechii, pana la timpan, ciocanel, nicovala, scarita; anatomia mea intreaga devenise diapazonul ce rezona doar pentru acest unic sunet.
Mai ai inima in tine, copil arogant?
E oficial. Am reusit sa am momente fara sentimente (rima e coincidenta). Am reusit sa pot sta in fata cuiva care plange din cauza mea si sa raman la fel de indiferent la replica “mi-ai frant inima!” ca la “ai lasat ridicat capacul de la toaleta!”. Unii din cei care ma cunosc ar spune “felicitari ba! ai scapat de modul ala de gandire visator si idealist!”, altii “da…ai ajuns si tu ca majoritatea. ai fost nesimtit”, iar soramea “bai, pana acum nu am mai intalnit niciun baiat ca tine, dar vad ca incepi sa fii si tu un porc ca ceilalti. ceea ce nu e un lucru rau daca gandesti pragmatic.”, dar nu stiu exact ce ar spune ea, care a suferit de pe urma acestei schimbari. Acum, disecand sensul cuvantului “nesimtit”, ce implica asta? sa reactionezi NE-influentat de sentimente, rece.
Ce despartire ciudata: dupa ce dormise la mine si lucrurile se incadrasera in acelasi tipar creat in intalnirile precedente, a doua zi cand sa plece, eu stateam la calculator cat se imbraca, a suparat-o lucrul asta si a inceput sa-mi spuna: ca prefer sa stau cu calculatorul, ca nu tin la ea, cand o sa-i arat daca simt ceva? poate nu simt nimic… Stateam si ma uitam la ea. A reformulat din nou in mare tot ce spusese inainte, din nou niciun raspuns. Mi-a spus “pa” si a plecat. Nu am incercat sa o opresc, m-am intors la 180 de grade si dupa doua secunde, odata ce am trecut in alta camera, am lasat acea problema in camera in care fusese discutata (mai bine zis monologata). Dar de ce sa se termine atat de simplu si curat? Dupa 5 minute aud batand in usa. Deschid, din nou ea; repriza a doua. Credea ca poate scoate de la mine mai mult decat prima data? Ei bine, cred ca da, pentru ca de data asta a inceput sa si planga. “Vezi de ce sunt fetele proaste? Pentru ca se daruiesc cuiva care nu simte nimic pentru ele (trebuie sa specific aici ca in urma cu numai doua saptamani isi pierduse virginitatea in patul meu)! Ce fraiera am fost… Iar tu nu simti nimic pentru mine, nimic!” Atunci a inceput sa planga. Nu-mi amintesc ce a spus in continuare, pentru ca eram impresionat de lacrimile ei, de ochii rosii si chipul schimonosit. Nu cred ca m-a sensibilizat, dar m-a impresionat. Din nou, nu am scos niciun cuvant. Am stat in fata ei, la un metru de ea, si am ramas la fel de impasibil ca daca mi-ar fi spus ca plange pentru ca si-a amintit cum a murit Leonardo in Titanic. A plecat din nou, fara vreun cuvant din partea mea.
Acum, oare era mai bine sa fi procedat altfel? Si ce sens ar fi avut? Daca as fi mintit-o, luat-o cu vrajeli… Ca eu simt ceva pentru ea, dar nu mai putem fi impreuna …de ce? Poate i-as fi oferit doar un pic de speranta, dar asta ar fi fost ca o rana deschisa in care injectezi anticoagulant. Asa a fost scurt, relevant… daca tacerea e un raspuns atunci eu i-am raspuns simplu la toate intrebarile pe care mi le-a pus…
ochii…
Daca m-as putea pierde in ochii tai? As mai avea loc peste cei nenumarati ce s-au pierdut in ei? Oare nu ai incepe sa trezesti suspiciuni? Oare nu sunt prea verzi ca nu atraga atentia celor ce m-ar cauta? Cat de multe suflete crezi tu ca poti aduna fara sa te apleci de remuscari? Nu incerca sa-mi dai raspuns, intrebarea fiind retorica. Raspunsul e ascuns in gena ce a creat acesti ochi… Nu ti-e teama ca poate nu ti-e dat sa-i porti si ca ceea ce aparent ar fi un avantaj s-ar putea transforma pentru tine intr-o corvoada?
Beethoven’s 9th Symphony … ultra-tranquility
middle of the night…2:08 to be precise… Beethoven’s 9th Symphony… I’ve just turned down sex, although i haven’t had it in a while… how fucked up is that? with my girlfriend. whom i haven’t come to know that way yet. i’m begining to question my own sanity. and i’m thinking in english. But at least the theme song i’ve chosen for this moment is apropriate. makes me think of the movie Clockwork Orange. That guy was a bit coo-coo. Ultra violence was his thing. I guess mine is ultra-tranquility.
